Pastor Samy Tuțac – Este vremea ca familiile normale să se trezească!

Nu mai există nici o îndoială, ceea ce se întâmplă în Norvegia este un experiment, care se dorește extins la nivel european, cel puțin. Numai cei care dorm cu ochii deschiși sau sunt superficiali, nu doresc să vadă această realitate. Încrâncenarea "roboților" de la Barnevernet nu are altă explicație. Sunt înebuniți de ură, pentru că o familie creștină puternică a refuzat să accepte omerta impusă de acești răpitori de copii. Am primit din nou, din partea unui părinte un material interesant care dezvăluie manipularea prin care adepții statului asistențial încearcă să creeze teme false sau intenționat denaturate, cu scopul de a distrage atenția de la abuzurile Barnevernetului norvegian:

"Cugetările unui părinte

În cugetarea anterioară observam faptul că dezbaterile publice din România în legătură cu drama familiilor din Norvegia cărora le-au fost luați copiii de către Barnevernet se structurează pe două direcții, denumite generic familiștii și instituționaliștii.

Familiștii cred că binele, echilibrul psiho-emoțional și dezvoltarea armonioasă a personalității copilului sunt cel mai bine asigurate în cadrul familiei naturale. Instituțiile ar avea doar rolul de a ajuta familia în acele situații în care resursele materiale și sociale ale părinților sunt limitate. Decăderea din drepturile parentale trebuie să fie o soluțiede excepție în cazuri extreme de tulburări psihice grave,care ar afecta profund discernământul și comportamentul părinților.

De partea cealaltă, instituționaliștii cred că dușmanii cei mai periculoși pentru binele și viitorul copiilor sunt părinții. Instituția știe ce este mai bine pentru copil și prin urmare, în virtutea acestei pretenții, are dreptul să smulgă copiii din familie și să-i educe în spiritul concepției anti-familie. Instituția are monopolul asupra copiiilor.

Cred că datorită amplorii și duratei manifestațiilor pro-familie atât în România cât și peste hotare, instituționaliștii își văd amenințat proiectul de a promova cultura anti-familie, adică de a duce familiile din România pe drumul Norvegiei. În acest context, au trecut la o formă de atac încrucișat. Astfel, pe de o parte, au lansat în spațiul public statistica înspăimântătoare a existenței a peste 10,000 de copii abuzați în România, iar pe de alta, teoria conspirației rusești – în spatele familiștilor ar fi rușii.

Ca părinte, cuget la situația celor peste 10,000 de copii abuzați, conform statisticii instituționaliștilor, și mă înfiorla gândul că acești copii sunt expuși unor rele tratamentecare le poate afecta dezvoltarea psiho-emoțională, cognitivă și comportamentală pentru tot restul vieții. Dar pentru un părinte ar fi de ajuns și un singur caz de copilabuzat ca să declanșeze dorința de a veni în ajutorul aceluicopil. Părintele adevărat nu este ca instituția, adică nu operează cu procente și statistici, ci cu ființe reale. Părintele adevărat se întreabă, pe bună dreptate, ce s-a întâmplat cu acei părinți de au ajuns să-și pervertească celmai nobil instinct al naturii umane – instinctul matern și patern? Să fie vorba de dependența de alcool, de droguri? Să fie vorba de tulburări neuro-psihice? Să fie vorba de familii dezorganizate? Să fie vorba de familii defavorizate economic și/sau social?

Instituțiile ar trebui să știe exact despre ce este vorba. Și dacă numărul a ajuns la peste 10,000 de copii abuzați, estenormal să ne întrebăm ce program de recuperare are instituția pentru aceste familii. A te mulțumi doar cu varianta de a despărți copiii de părinți, mi se pare greu de înțeles. Și părinții respectivi și copiii lor sunt ființe umane care au valoare, care au dreptul la stima de sine, au dreptul la demnitate și asistență de specialitate în funcție de natura problemei. Însă dincolo de statistici, instituționaliștii nu ne spun ce au făcut pentru aceste familii. Planul lor este să ceară mai multă putere pentru instituții. Nu binele familiei este preocuparea lor, ci puterea de a scoate copiii de sub autoritatea parentală și plasarea lor sub autoritatea instituției.

Ce este interesant, este tocmai faptul că familiile de români din Norvegia, care sunt invocate de agenda instituționaliștilor din România, sunt familii echilibrate, au un comportament responsabil, nu sunt dependenți de droguri sau alcool, nu au fost diagnosticați cu tulburări neuro-psihice, au o situație materială decentă. Așa că ne putem întreba, de ce au ales instituționaliștii români să se folosească de cazul unor familii echilibrate din toate punctele de vedere pentru a promova dreptul instituției de a despărți abuziv copiii de părinți? De ce nu fac deosebire între cazurile patologice și cele normale? După opinia mea tocmai datorită agendei lor de a lupta împotriva familiei normale, instituționaliștii invocă situații anormale(10,000 de copii abuzați) pentru a lovi în familiile normale de români care sunt abuzați brutal de instituțiile din Norvegia. Odată câștigată lupta mediatică împotriva familiilor din Norvegia, instituționaliștii vor avea cale liberă să lupte împotriva familiilor normale din România. Dacă vor reuși să anestezieze conștiința publică a românilor cu asemenea strategii, instituționaliștii vor avea calea liberă să distrugă în numele experților și a legilor promovate de ei familiile normale din România.

În concluzie, preocuparea instituționaliștilor nu este să ajute la normalizarea situațiilor anormale, ci să le invoce ca argument în lupta lor împotriva familiilor normale! Agenda nemărturisită public este distrugerea familiei normale – le confiscă pruncii și îi vor educa în spiritul anti-familie normală. Oamenii a căror cuget este adormit, vor ajunge să creadă că anormalul este normal și normalul este anormal. Este vremea ca familiile normale să se trezească!

Un părinte oarecare."

P.S. "Ideea conspirației rusești în cugetarea următoare."

Cu toată lupta și încercarea disperată de a-i discredita pe cei care protestează în favoarea familiei Bodnariu, românii se mobilizează exemplar peste tot în lume și luptă pentru frații lor. Sunt și unii care se tot întreabă dacă facem bine că protestăm, dacă nu cumva ne expunem prea tare, dacă nu ar trebui noi să stăm liniștiți...vorba aceea "copii...așezați-vă liniștiti." Nu contest sinceritatea nimănui, deși imi rezerv dreptul să am îndoieli, dar când sinceritatea se confundă cu naivitatea, avem o problemă. Dacă vrem, pentru copiii și nepoții noștri, o țară cu familii normale...este vremea să ne trezim!

Pastor Samy Tuțac